Cùl Giubileo tùrna ad moda la “Via Francigena”
LA VIDEOLETTURA DELL’ARTICOLO

Pierluigi Cappelletti ci racconta come è nata l’ospitalità dei pellegrini 29 anni fa nel basso Lodigiano: una storia di incontri che fanno bene al cuore

Cùl Giubileo tùrna ad moda la “Via Francigena”. E via cun serate e convegni, caminàd d’un para d’urét e i pé sùta al tàul. Ma gh’è da savè che i pelegrìn i camìnu da l’otr’ièr e da ièr, e alùra büšügna cunùs un po’ la storia, parché sa fa festa in dla cà növa se prima è stai fai par ben i fundaménti.

. Il dialetto sul Cittadino Quanti pelegrìn o cunusüd al guado d’la via Francigena

Vintinöu ani fa s’èri ferm in piàsa e m’è gnüd incùntra Giuanìn tüt trafelàd. Quand andèvi a Sena a truà i mè fèvi sempar quàtar ciàciar cun lü cl’èra vice sindich. Ben, al m’a mis sùta al naš un föi ad carta : «Vara chi!». Un tal Luigi Grazioli cun dü soci dla Cunfraternita i caminèvu in vèr Ruma e i fèvu savè che in agùst i sarésu rüàdi a la Curt. Nüm sem guardàdi in facia: «L’è un bel pandìsi, che rob’èla la Cunfraternita? Vöt chi siu tri frà?». L’è stai insì ch’è cuminciàd la marcevénica dla Francigena in da cal meš d’agust dal 1996. E propi nisün avarés dì che la sarés andai avanti ani e ani cun un burdèl ad pelegrin, omi e don d’ogni ràsa, a pé cul bastòn in man e un sach in spala. Da cal dì là s’em ciapàdi l’impégn da urganišà i ricevimenti: lü a Sena e mi a Vori. Al punt ad Mariòt a spetà i tri pelegrin gh’èra: al maèstar Paolino cume sindich, suor Teresa, mi cume vuluntàri dla parochia e trè don. A la Curt gh’è stai la festa granda: cul sindich Ivan Danova, al pret ad Sena, Mosconi president di bersaglieri ad Cašàl, musica patriottica e bandiér al vento.

Nüm dü sem stai i primi a métas in bal e al bèl l’è che andém avanti amò anca incö, parchè i pelegrìn ièn in dal nostöe da lì mai nisün l’è bon da tirài föra.

Se pensi a tüta la gent d’ogni cantòn che o cunusüd in trent’ani, da l’Argentina a l’Australia, dal Sud Africa al Brašil, da l’America al Giapòn, pudarèsi parlà pr’una smàna sensa fermàm.

Cun un quaidün mai vist prima, par mi l’è stai tame truà un fradél. Ma ricordi c’o šlümàd in dl’an sant dal dümila sul valòn ad San Zen vün che sul šaino l’èva scrit in gros: “Mariano”. Cume l’o vist l’o ciamàd: «Buon giorno Mariano, sei un pellegrino, vero?», E lü: «Mi chiamo Enrico, vado a Corte Sant’Andrea». Prima l’o mis sül chi va là, parché là gh’èra no l’ ostello, e pö l’o purtàd a cà mia. Davanti a un piàt ad rišòt la cuminciàd a cuntà tüta la so vita. «Sono di Mariano Comense, o lauràd in una falegnameria e son andai in Africa quindaš volt cui volontari a fagh imparà a cla gent là a laurà al legn. Son stai in Perù e in Brašìl e adès vò a Ruma a pè».

Enrico Tagliabue l’èra un om d’una volta: a la man, ad ceša, bon mè ‘l pan e bon da stà al mùnd. «Son rivàd ad Arcagna e una dona la m’a regalàd un quadretìn dla Madona: “Ti aiuterà!” E l’è propi vira, parchè adès o truàd ti e la to muiè che preparì da mangià par mi: la Provvidenza esiste!».

L’èra un piašè séntal cüntà: «A Lodi vün al m’a dì se go no pagüra a ‘ndà in gir in da par mi. Sèt se go rispost? Cal guarda, o giràd al mund e n’o vist... E adès giri armàd, cul curtél in sacòcia». E in da cal méntar Enrico l’a tiràd föra un rusàri: «Quand camini diši al rušàri e va tüt ben!». L’a durmìd in palestra e ‘l dì dopu l’è ‘ndai mè un lachè al guado dla Curt a ciapà la barca. L’o cumpagnàd e in riva al Po e ‘l m’a dì: « Sarà l’acqua il problema del mondo!».

I primi ani la gént la caminèva cün la fed in dal cöur e o uspitàd a Vori anca tanti giun cui preti: don Maurizio Pessina da Nova Milanese, don Tullio dalla parrocchia di Cuggiono e Turbigo, don Giuseppe cul culeg arcivescovile di Tradate, quei dal Pime di Milano e quei da Bust Arsìši cun la fiàcula ad Padre Pio, Padre Olivier, tre suor ad Merano, suor Elisabeth da Canterbury, l’abate Rodouit cui parochiani dla Svìséra, al grüp ad Parigi dla ceša ad Saint Severin, al sacrestàn Gerhard da Monaco di Baviera e al vesch Donald dl’ Irlanda che ‘ndèva a Bobi a pregà San Culumbàn e l’a dì mesa a Vori. Fra i pochi ludšàn, ricordi “Girumin” cun la “Graziella” e un rimorchio tacàd dadré cargàd da di no. Al cumpagnèva Pietro Scidurlo in handbike, la biciclèta rüšàda cun la forsa di bràsi: em mangiàd un piat ad pasta insema pö l’è stai un unùr cumpagnài in bici al guado, dùe Pietro l’è ‘ndài šù dla paserèla in da par lü cun la forsa di brasi e l’è saltàd sü la barca ad Danilo. Pasàd al Dümila è cuminciàd a ruà sempar meno gent, ma dal 2012 in avanti è s-ciupàd la moda: tanti pelegrin – turisti anca in biciclèta.

Tame Kary, l’ingegnér canadéš che ‘ndèva a Bolsàno e al vurèva pasà sui muntagn dal Gir d’Italia. Quand l’o vist son restàd tame quel dla mascherpa: magrulìn, šmort e cun dù gambètìn a rušà una biciclèta trai in pè una qual manéra: due vurèval andà? Ben, g’o in dal casèt la büsta ad futugrafii c’al m’a mandàd: lu davanti ai cartèi Passo Sempione, Fuorn, Stelvio, Gavia, Tonale, Bondone.

Gh’èva propi aršòn don Gianfranco in dal 1999: dopu c’al m’a purtàd i tri dla Valdossola a parlà cui mè sculàri: «Datti da fare che ne arriveranno tanti». E insì l’è stai. N’o cunusüd da tüti i culùri. E che sudisfasiòn quel che i ta làsu in dal cör! Cume a scrit Christiane al 18 d’april dal 2007 a nüm vuluntàri: «Voi siete il prolungamento delle braccia di Dio, cari amici di qualche ora».

I pelegrin vira ièn quei che camìna in da par lùr anca se ansiàn, cùme la cremasca Imelda: «Non pesa la pioggia, non scotta il sole, l’animo va sereno, non si sente la solitudine tutto è compagnia, dal fiore del campo, dal volo dell’airone è tutto un dono del Cielo. Se tutto va bene, un bel giorno si arriva a Roma, è San Pietro che ha le chiavi del Cammino ora qui in terra e un bel giorno lassù. Con affetto a tutti voi, vi auguro ogni bene». Gràsie Imelda, è pasàd i ani e so no indue ta sè adès, ma i to parol ièn stai un bel rag ad sùl che n’a ilümina la vita.

DIZIONARIETTO

un bel pandìsi: un bel problema da sciogliere

l’è ‘ndai mè un lachè: camminare spedito

son restàd tame quel dla mascherpa: senza parole

handbike: bici per disabili

šmort: bianco in viso

© RIPRODUZIONE RISERVATA